vyolviolet

dialog virtual intre stapana si supus - Sex Virtual/Cybersex
el: va simt atingerea moale si calda Stapana ea: aseaza-ma atent in asternut el: va ridic si incep sa ma indrept spre pat, in timp ce buzele mele va saruta umarul si bratul care ma- cuprins el: va asez usor in pat... ea: culcate langa mine si lasa-ti capul peste sanul stang, vreau sa-mi auzi zvacnetul inimii ea: nu uita sa tragi plapuma peste noi el: ma asez langa dumneavoastra... trag plapuma si imi lipesc capul de sanul dumneavoastra. aud bataile puternice ale inimii dumneavoastra ea: lasa-ti una din coapse peste coapsele mele ea: mmm... ma simt invelita cu tine el: ridic piciorul si va acopar cu el. ma lipesc mai tare de dumneavoastra si simt ca din nou corpurile ni se contopesc ea: din nou? vrei din nou? ea:... ea: ma simt obosita... poate prea obosita ca sa-ti msi rezist ea: mai* rezist el: nu conteaza ce vreau eu Stapana ea: vreau sa dorm el: eu va stau doar la dispozitie el: o sa va veghez eu Stapana el: vreti sa va curat inainte cu limba?

Pedeapsa!!! Pentru ca o meritzi!!! - Fantezii cu Fetisism si BDSM
Ii dadusem de grija ca sa nu imi mai incalce poruncile ce i le dau! sa isi faca cu sfintenie temele!... dar... se vede ca nu e indeajuns ca sa vorbesc doar la modul cel mai serios cu sclavul meu. Trebuie sa mai si actionez la modul cel mai serios! Ii spusem ca in fiece seara sa invetze cate o poizioara de Bacovia, pt ca mi-ar placea mult ca un barbat sa imi recite intr-o atmosfera intima astfel de poezii: sangerande de suferinta, de melancolie, de batranetze... de gri, de negru, si de albul ucigator al iernii, de acromatism incurabil in care unica nuanta cromatica este violetul maniacal al apusurilor molipsitor de triste. Si in plus, Bacovia nu a scris poezii lungi, deci.. sunt usor de memorat. Sa imi expedieze in fiece seara si dimineatza cate un mesaj cel putin in care sa ma venereze, sa imi recite in fiece dimineata la telefon, la ora 7 si 50 o poezie invatata de el si ca eu sa il ascult in liniste deplina, strabatand parcul cu pasi lenti si moi... Nu imi place sa mi se aduca diferite scuze de genu': Nu am avut timp, Stapana... am fost foarte ocupat, am fost plecat... s. a. Incep sa ma indoiesc de devotziunea sa si ma infurii, ma infurii rau de tot, imi ies din sarite.. chiar de l-as bate lasandu-l fara suflet pe dusumea, lesinat de durere nu m-as potoli.. nu mi-as potoli elanul furiei! Pt mine nu conteaza regretele sale, nu conteaza parerile de rau si scuzele pe care mi le aduce, oricat de induiosatoare si frumoase nu ar fi ele, conteaza numai neabaterea de la regula! De fiece data sustine ca ma divinizeaza, ca ma idolatrizeaza, ca ma iubeste pana la uitare de sine insa toate astea sunt zguduite din temelie atunci cand el nu isi indeplineste obligatiile. E atat de prost!!! si... atat de drag inimii mele... incat ma gandesc uneori: cum de pot sa il lovesc? cum de pot sa tip, sa urlu la el? sa ma dezlantuiesc ca o furtuna ce rupe bolta inaltului ceresc asupra lui?! Dar drept raspuns la aceste intrebari imi vine neaparat orgoliul meu feminin, cultivat pe nesimtite in adancul personalitatzii mele in timpul orelor petrecute in sir in fata oglinzii, acolo unde fiecare femeie, ramasa singura cu sinele ei se crede cea mai frumoasa femeie din lume, isi permite acea infumurare egoista si prosteasca de a se admira, de a se privi... mereu, din si din nou... Ma pomenesc in situatzia in care trebuie sa il pedepsesc, sa il pedepsesc neaparat! Nemilos! Dur! Chiar mai dur decat ar face-o dusmanul insusi!... ca mai apoi sa ma induiosez din nou, ca si alte datzi, sa ii prind barbia in palma, sa ii ridic capul si sa imi revars privirea in ochii lui caprui de caine devotat si destept, sa il trag tandru spre mine, luindu-l cu cealalta mana de dupa ceafa si sa il sarut daruindu-ma lui,.. lui... celui pe care l-am lovit, l-am oropsit, l-am chinuit.. sa ma las sorbita de gura lui, adulmecata de rasuflarea lui... a sclavului meu... Il astept, in curand va veni cu un taxi. Il voi vedea din fereastra dormitorului meu cum deschide usa taxiului, cum plateste soferului scotocindusi grabit prin buzunare bancnotele... hm, la fel ca alta data, ca de fiecare data.. emotionat, ca un liceian la prima intalnire. Aproape ca aud cum urca in graba scarile, toate 7 etaje deoarece iarasi ascensorul nu functioneaza, ajunge in fata usii mele obosit, cu sufletul pe jumatate atarnand afara si pe jumatate inauntru.. asa.. ca o haina murdara arunncata in graba la cosul cu rufe murdare. nu e nevoie sa atinga butonul soneriei, stie ca las usa descuiata cu jumatate de ora inaintea sosirii sale... incearca doar sa isi mai traga sufletul, sa se priveasca in graba daca intreaga sa tinuta arata bine si... deschide usa. Tresar... dar numai in adancul fiinte mele caci nici un muschi al fetei nu-mi tradeaza tulburarea sufleteasca, tresaltarea de bucurie inabusita apoi de furie. Il aud cum se descalta, cum paseste aproape neauzit pe covoarele mele moi si scumpe.. apoi se intoarce grabit aducandusi aminte ca de zapaceala a uitat sa rasuceasca cheia-n broasca. Incuie usa si revine mai linistit, mai putin emotionat. Usa dormitorului meu e deschisa, astfel incat intrand m-a vazut dintr-o data cum stau in fata ferestrei cu perdele violete ce cad greu pe parchet alaturi de picioarele mele desculte, cu spatele intors la el, preocupata aparent de peisajul mohorat si prafuit al vietii de oras. Il astept... inainteaza pasind din ce in ce mai incet, poate din precautie.. poate din cauza admiratiei profunde pe care o simte cand ma vede cu spatele intors spre el, absenta, cu fruntea inaltata usor, cu privirea nemiscata, cu parul desprins cazand pe umeri si pe spate, ascunzand ceafa pe care el mi-o sarutase cu gura si umezise cu saliva lui de atatea ori, (momente de voluptate pt ambii)corpul meu infasurat intr-un chimono de tesatura subtire si lucioasa, satinata, visiniu, cu flori marunte, violete ce cresc pe tulpini subtiri de un verde inchis formand un uzor ascendent si meticulos lucrat, ca o panza de paianjen. Simt cum imi priveste profilul, aud cum isi inghite incet saliva cand se afla doar la cativa centimentri de mine.

o amintire din liceu - Fantezii cu Varstnici/Babe/Mosi
Eram a 12, ultimul an de liceu, cand incepe fiecare a privi lumea cu alti ochi, a cauta spre alte orizonturi, a-si face proiecte de viitor si a se simti mai matur, cu ceva mai multa experienta dar si mai romantic, entuziast si de ce nu - nostalgic - pt. ca de! e ultimul an, ne despartim, nu vom mai fi impreuna cu fostii colegi... In cazul meu nu mi-a parut rau deloc de anii de liceu. Pt. mine - cei mai plictisitori ani pt. ca trebuia sa inghiti orice ti se preda la ore, sa accepti parerile impuse mai mult sau mai putin fatis de profesoarele batrane si constipate si chiar sa renunti la propra-ti opinie in favoarea celei pe care ar vrea sa o auda profesoara; sa o faci pe eleva ascultatoare si atenta, sa te enervezi pe cei din jur ca de fapt sunt prea limitatzi si scurti la minte, prea saraci in universul lor propriu si de o cultura generala aproape inexistenta. Viata unei eleve visatoare, (uneori prea din cale afara de visatoare caci deseori la ore imi imaginam scene erotice si ajungeam la o stare vecina cu transa)nonconformiste, analitice si mereu pt. dreptate in asemenea conditii devenea plictisitoare si insuportabila. Imi amintesc ca spiritul meu rebel ma facea adesea sa chiulesc de la ore, mai ales de la disciplinele reale: mate, fizica, chimie... si chiar de la limbi straine cand stiam ca voi avea evaluare la gramatica... Deci, pt mine incheierea liceului si luarea atestatului a fost una dintre cele mai mari izbaviri pe care le-am simtit in viata. Totusi, printre amintirile de liceu am una foarte frumoasa si draga... neobisnuita... Nu degeaba am inceput sa vb de clasa a 12 caci anume de atunci dateaza aceasta amintire... Ati inteles deja ca imi placeau disciplinele reale ca cainelui a linge sare; ba chiar va destainui mai mult, cand imi dadeam seama ca urmatoarea ora urma sa am una dintre aceste discipline ma apuca o senzatie de rau si lehamite. La orele de fizica fie cascam, fie scriam biletele colegei de banca, fie analizam insistent pe una dintre colegele mele pana ce o faceam pe aceasta sa se intoarca si sa se uite chioras la mine... pana in a 12 am fost mioapa(miopie avansata de care am scapat abia in vacanta de vara printr-o interventie chirurgicala costisitoare) si din aceasta cauza nu reuseam sa vad toate formulele de pe tabla si astfel nu prindeam firul lectiei, in rezultat ramaneam in urma, ma enervam si ieseam indispusa si bosumflata de la ore. In a 12 insa vedeam bine iar la ora de fizica ne venise un nou profesor. Pana atunci fusese unul de vre-o 30 si ceva de ani, glumetz dar si caruia ii placea sa mai traga cate-o dusca asa ca mare fizica nu faceam la orele sale. Noul profesor era mai in varsta, aproape de 50 de ani... poate chiar trecut... Nu stiu de ce dar din primele ore imi era simpatic acest profesor, simpatic ca barbat desi imi era rusine sa o recunos chiar si in sinea mea. Nu avea nimic apolonic in el, nu parea sa fi fost un barbat frumos si irezistibil in tineretea sa si totusi trasaturile sale, felui lui de a fi, de a gesticula, timbrul vocii imi placeau. Era cam josutz de statura, ceva mai mult poate de 1, 65m... 1, 67m, cu putina burtica, ras pe cap, sprancene groase si ridicate parca a mirare, parca a compatimire; ochi caprui si calzi, atat de blajini in fata carora stateau lentilele dreptunghiulare a unor ochelari cu rama neagra, metalica... nas ceva cam mare(a nu se intelege lung) asemeni unui cartof(imi imaginez cat de amuzati sunteti la citirea unei asemenea comparatii), buze bine conturate, barbie patrata si lata cu doua gropite abia sesizabile pe laturi, cu o mica,, gusa'' sub barbie, cu urechi mari dar strans lipite de cap cu varfuri rotungite si cu un sfarc grosutz si moale atarnand in jos. Imi amintesc ca avea maini cu degete scurte dar cu unghii frumos taiate si curatate, cu pori latzi si cateva fire de par pe partea opusa palmei in vecinatatea degetului mare. Anume asta ma excita, mainile lui cand tineau registrul desfacut, cand gesticulau tinad deabia-deabia un pix sau un creion intre degetul aratator si mijlociu. Se imbraca sobru, prefera camasile de culoare alba, imbracate dedesubtul umui stan impletit de culoare albastru-inchis sau dedesubtul unei jachete de culoare inchisa asortate la pantaloni si cele in carouri; pantofi de calitate mereu lustruiti si curati din piele sau piele intoarsa. Lasa mereu in urma sa un miros proaspat si abia sesizabil de spuma de ras si de parfum cald si sobru ce-i sta cum nu se mai putea de bine unui barbat de varsta lui. Era divortat de 5 ani de sotia sa (am auzit-o peste vre-o 2 luni de la o colega de clasa cu care am ajuns intamplator sa vb despre profesorul de fizica). Ma atragea din ce in ce mai mult, acum obiectul analizei mele la lectiile de fizica nu mai erau colegele din apropiere ci el... eram intrigata sa stiu cum iubeste un asemenea om? Cine este el de fapt inafara orelor? am ajuns sa nu mai adopt pozitii nepoliticoase la lectie cum ar fi sa imi scot prea mult picioarele pe sub banca si sa stau a lehamite cu spatele sprijinit de speteaza scaunului, cu fundul asezat doar pe varf, cu mainile incrucisate si cu o privire trufasa sau absenta. Acum ma asezam cu spatele drept, cu picioarele alipite si inclinate frumos, cu bratele sprijinite pe banca si cu pieptul tresaltand usor intr-o respiratie lenta. Desi nu imi dadeam seama cand il priveam aceasta tresaltare devenea mai vizibila, roseam usor si cautam sa nu imi feresc privirea atunci cand ochii lui ii intalneau intamplator pe ai mei ci sa ii las sa se adanceasca in ei, sa priveasca in strafundul lor, prin urmare in strafundul fiintei mele. Apoi imi plecam incep privirea si ma prefaceam preocupata de ceva notitze facute in caiet, de rasfoirea unei pagi din manual pt. ca sa nu observa colegii cele ce se petrec intre noi 2. Imi amintesc si acum acea senzatie de caldadura ce strabatea printre corzile pieptului, acolo intre sanii mei mici si fragezi si cobora in stomac si apoi jos is spatele buricului pana ajungea sa imi incinga si sa imi faca labiile sa pulseze. Cand ieseam de la ora de fizica simteam de fiece data ca labiile sunt umede si imflamate. Imi era rusine, imi era si bine... si ramaneam tacuta dupa aceea o buna perioada de timp.